Curaj în 5 acte: De ce am ales comunicarea ca profesie și cum am devenit antreprenoare?

Aveam 17 ani și eram în clasa a 11-a când am decis să dau la Jurnalism. Era o facultate în vogă la acea vreme, iar ideea de a deveni jurnalistă mă fascina.

În anul 3 de facultate, am fondat un săptămânal regional de analiză politică, pe care l-am condus timp de trei ani, până am plecat în Canada. A fost prima mea experiență antreprenorială – deși, la acea vreme, în România nu prea se vorbea despre „antreprenoriat”; cel mult, despre „a fi patron”. Nici patroană nu m-am considerat vreodată, dar nici antreprenoare în adevăratul sens al cuvântului nu eram. Totuși, acea etapă a fost una esențială: prima dată când am trăit din banii câștigați pe cont propriu. Primul act de curaj.

Al doilea act de curaj: plecarea în Canada, împreună cu soțul meu. Aveam 24 de ani când am ajuns la Montréal, cu ambiția de a studia într-un sistem occidental. Am ales specializarea în comunicare și studii politice, ca o continuare firească a parcursului pe care îl începusem. Șocul cultural, diferențele de sistem, ritmul intens și metodologia de lucru – toate au cerut adaptare, organizare și enorm de mult efort. A fost o etapă de creștere profundă.

Încă din România visam să lucrez într-o agenție de publicitate, dar până să o aleg eu, m-a ales guvernul pe mine. Am aplicat la un concurs în administrația publică din Québec la recomandarea cuiva, fără să mă fi gândit serios la o carieră în acest tip de organizație. L-am luat. Am fost invitată la un interviu la Direcția de Comunicare a Ministerului Muncii, am fost selectată și am devenit consilieră strategică în Guvern. Canada are una dintre cele mai performante administrații publice din lume, iar acolo am învățat ce înseamnă comunicare cu impact. Am coordonat campanii societale cu bugete de milioane de dolari, am lucrat cu agenții premiate la Cannes Lions, și am crescut profesional timp de aproape 10 ani, de la consilieră la coordonatoare și apoi șefă de serviciu.

Tranziția de la execuție la management a fost una solicitantă și de durată. Mi-a luat aproape doi ani să mă simt confortabil în acest nou rol. Mult timp am simțit că nu sunt pregătită, că nu voi face față, că voi dezamăgi. Acesta a fost al treilea act de curaj.

După aproape un deceniu, am schimbat ministerul. Am devenit director de comunicare regională la Ministerul Transporturilor, unde am stat patru ani. Aici mi-am descoperit fascinația pentru inginerie și infrastructuri și am învățat cum să construiesc punți de comunicare chiar și cu cei mai tehnici colegi – inginerii. Am înțeles ce înseamnă influența într-un board de conducere și cum să reacționez rapid în situații de criză. Iar în pandemie, eforturile de comunicare internă au fost uriașe. Am muncit enorm și, privind în urmă, nu știu dacă aș mai putea face același efort. A fost o perioadă epuizantă, dar efortul a fost răsplătit cu un prestigios premiu Zénith pentru excelență în comunicare guvernamentală.

Deși plecarea în Canada a fost, inițial, un proiect academic, n-am avut niciodată intenția să rămân definitiv. Întotdeauna am avut în suflet ideea reîntoarcerii acasă. Îmi bifasem formarea în străinătate, obținusem rezultate profesionale excelente, dar îmi era tot mai dor de casă, de părinți, de fratele meu, de prieteni. Îmi doream ca fiul meu să aibă amintiri cu bunicii. Îmi doream să-mi văd părinții când vreau eu, nu doar o dată pe an. Îmi doream Crăciun și Paște cu ei. Îmi doream să îi văd de zilele lor și de ziua mea. Așa am luat poate cea mai curajoasă decizie dintre toate: întoarcerea în țară. Al patrulea act de curaj.

Am revenit în țară cu sete de libertate. Cu dorința să construiesc ceva al meu, bazat pe ceea ce știam și învățasem. Așa am devenit antreprenoare. Iar acest al cincilea act de curaj îl trăiesc în fiecare zi. Antreprenoriatul este un proces continuu de transformare și de testare de limite care necesită un mindset constant de creștere. Și, da, încă mă mai încearcă îndoiala – dacă voi reuși ce mi-am propus, dacă ce am învățat eu în Canada va găsi ecou aici sau dacă voi avea suficienți clienți. Deși am dovada contrariului, uneori frica tot apare.

Nu știu încă în ce direcție mă va purta această aventură antreprenorială. Dar știu sigur că îmi oferă libertate – să aleg ce lucrez, cât și cu cine.

Privind în urmă, fiecare decizie curajoasă a fost una bună. Formarea în comunicare mi s-a potrivit ca o mânușă. Experiența antreprenorială timpurie m-a pregătit. Canada mi-a oferit cunoaștere și oportunități extraordinare. Managementul m-a maturizat. Iar întoarcerea în România m-a reconectat cu ai mei și mi-a adus aproape 4 ani neprețuiți alături de mama. Mama e în alte lumi acum. Golul pe care l-a lăsat e uriaș. Dar sunt profund recunoscătoare pentru timpul pe care l-am răscumpărat. Ar fi fost devastator să fiu departe, în Canada, în aceste circumstanțe grele.Avem doar certitudinea prezentului, oricât de dur ar fi de acceptat. Iar curajul, am învățat, nu înseamnă absența fricii, ci decizia de a merge mai departe chiar și când ea există. Așa că aleg să continui. Să contribui, să creez, să cresc. Când frica bate la ușă, știu că pot să o iau în brațe și să-i spun: Ça va bien aller.

Apropo de contribuție, am pus laolaltă într-un curs online gratuit principii de comunicare și de auto-cunoaștere pentru ca tu să explorezi trei arii esențiale în comunicare: mindset, strategie și execuție. Descoperi astfel convingerile, atitudinile, automatismele sau comportamentele care îți scad impactul în comunicare.